Cea mai cunoscuta modalitate de a conduce contabilitatea unei entitati este contabilitatea la cost istoric.
Exista o serie de avantaje si dezavantaje legate de aceasta metoda.
Avantaje :
• este cea mai veche si mai cunoscuta metoda ; este usor de inteles;
• are un caracter obiectiv;
• poate fi usor verificata prin compararea cu documentele care stau la baza inregistrarilor;
• exista o corelatia perfecta intre sumele din bilant si sumele din situatia fluxurilor de trezorerie;
Dezavantaje:
• activele pot fi inregistrate la valori mai mari decat valoarea lor normala. De exemplu, un teren achizitionat acum 10 ani nu va mai avea acum o valoare reala in contabilitate;
• de asemenea, in perioade cu inflatie ridicata , in cazul unei entitati care utilizeaza metoda FIFO stocurile care raman in sold la final de an vor fi si cele cu valoarea cea mai mare. Stocurile descarcate din gestiune vor fi cele cu costul cel mai mic, prin urmare costul vanzarilor va fi subestimat in contul de profit si pierdere;
• in perioade de inflatie ridicata, vanzarile si profitul vor fi “umflate”, datorita faptului ca deprecierea activelor si costul vanzarilor vor fi subestimate.
Consecinte negative care rezulta din aceste dezavantaje:
Faptul ca profiturile sunt artificial ridicate va antrena urmatoarele consecinte : actionarilor li se va repartiza sub forma de dividend o suma mai mare decat ar trebui in mod real, lasand sume insuficiente pentru investitii. Mai mult, actionarii vor avea asteptari de crestere a dividendelor pe viitor, iar angajatii, vor avea si ei pretentia unor majorari salariale.
In al doilea rand, profituri mai mari inseamna si impozite mai mari.
Unii analisti sustin ca metoda costului istoric este depasita, ne mai furnizand informatii reale , conform pricipiului valorii juste.
Ca urmare a acestui fapt au aparut si metode alternative printre care amintim : puterea de cumparare curenta si metoda costului curent.
